Opis
Cântecul este ca o fotografie veche de pe telefon, care s-a deschis din întâmplare și acum nu se mai închide. Totul este aici: conversațiile scurte la stația de autobuz după ploaie, mirosul de caprifoi la începutul verii și acel sentiment ciudat când cineva crește brusc, puțin mai repede decât te așteptai. Nu este tristețe, ci mai degrabă o ușoară strângere în piept din cauza faptului că timpul trece în liniște, ca un pluton. Ieri totul era„pentru totdeauna”, iar acum este doar„a fost”. Fără certuri, fără genericul final. Pur și simplu viața merge mai departe, iar pe banca de lângă casă stau deja alți oameni. Piesa parcă șoptește:„Ei, ați crescut. Dar noi vă amintim”. Cald, puțin dureros și sincer frumos.